Prima călătorie de peste 4 ore cu bebelușa și iubiriciul

Nu puteam lipsi de la un eveniment important din familie, așa că am decis că merită să încercăm să călătorim cu cele două minuni pe o distanță de aproximativ 280 km. A durat ceva timp până am făcut bagajele, cu grijă să nu omit ceva important. Ne-am îmbarcat și am pornit stresați la drum, dar cu speranța că minunile vor rezista eroic.

Iubiriciul a adormit imediat ce a fost pus în scăunel, apoi s-a distrat copios până la destinație, căci a fost însoțit de oamenii dragi lui, tuși, unchiu’ și văru’. Bebelina a mers cu mine și cu părinții mei cu mașina, că altfel nu avea șanse să adoarmă pe drum din cauza gălăgiei. A fost și ea cuminte, a supt, a dormit, a gângurit și a plâns. Partea cu plânsul nu mi-a plăcut, deși doar în ultima jumătate de oră a fost agitată.

Am ajuns cu bine. Am realizat că m-am stresat cam mult, că, deși drumul lung e obositor și pentru adulți, copiii mei au fost super cuminți. În zilele în care am fost plecați, minunile nu au avut multe dereglări de comportament, dat fiind faptul că nu cunoșteau locația. Iubițica a fost o dulceață, iubiriciul voia doar în piscină și ne trezea la 7 să ne anunțe că nu mai este noapte.

Cum iubițica e prea mică pentru a deranja ceva, singurul care a mai ieșit din tipare a fost iubiriciul. A avut nevoie de atenția tuturor, dar, mai ales, de cea a tatălui său, de care parcă era lipit.

În dimineața plecării, după pregătirea bagajelor, eram cu toții nerăbdători să ajungem acasă. Dacă la dus am plecat seara, la întoarcere am plecat dimineața. Surpriza a venit din partea iubiriciului care a dormit aproape tot drumul. Putea să doarmă tot drumul, dar am făcut o oprire mai lungă și l-am trezit pentru mici cumpărături, cu 50 km înainte de casă. Iubițica a fost și ea liniștită. A dormit, a supt, a stat trează, dar fără să plângă.

După această primă experiență, am prins curaj și deja ne planificăm următoarea plecare, în aceeași formulă. Cu siguranță, eu, ca mamă, voi avea iarăși emoții până mă văd ajunsă la destinație, dar este nevoie și de plimbări cu copiii. Socializarea îi formează și nouă ne testează limitele și abilitățile de părinți.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s