Soțul spală copilul

Bebelușul nostru plânge extrem de rar la baie. Inițial, am fost speriați de cei din jurul nostru care se văitau din cauza lacrimilor din timpul îmbăierii bebelușului, apoi ne-am propus să fim optimiști.

În prima seară cu bebe acasă, „băița” a fost asigurată de moașa lui, că așa este obiceiul pe la noi și am zis să respectăm și noi tradiția în măsura în care nu exagerăm. Moașa a fost ajutată de una dintre bunici. Cu emoții mari, bebe a fost îmbăiat, îmbrăcat, hrănit și pus la somn.

În cea de-a doua seară, nu am vrut să apelăm la ajutoare. Cum eu eram operată, soțul meu a fost cel care i-a făcut baie. M-am bucurat că s-a implicat și că nu s-a temut de fragilitatea micuțului nostru și mi-am propus să nu intervin în momentul lor atât de intim.

Rareori s-a întâmplat să îi fac eu baie, când soțul a ajuns târziu acasă sau când a fost foarte ocupat. Nu am avut o oră a îmbăierii bebelușului și nu avem nici acum. Știm doar că tati îl spală, îi taie unghiile, îi curăță urechile și îl îmbracă în pijamale. Mami e pe post de „ajutor de îmbăiere”: dezbracă bebelușul, pregătește prosopul, aduce pijamaua, pampersul și tot ce mai este nevoie, apoi prepară laptele.

Deși are un an, bebe este îmbăiat în cădița cumpărată înainte de a veni pe lume. Probabil că nu se vor produce curând schimbări în ce privește acest aspect, deoarece bebe are prieteni buni în timpul îmbăierii (miaunilă, mormăilă și iepurilă, rareori și pe mac-mac). Îi sunt atât de dragi prietenii încât, înainte de a pune apa în cadă, se urcă îmbrăcat în ea și pune mâna pe ei. Nu acceptă să stea cu spatele la ei, probabil pentru că îi respectă foarte mult.

Așadar, bebelușul nostru este mereu fericit, inclusiv la baie. Când se întâmplă să fie mâțâit, tati îl înveselește instant. Dacă nu reușește, îl ajută mami. Cel mai important aspect rămâne comunicarea, inclusiv în timpul îmbăierii. Bebe știe mereu ce se întâmplă și ce urmează. Știe să se ridice în picioare, să se întoarcă, să se așeze pe spate. În ultimul timp nici nu mai este nevoie să i se spună ce are de făcut, căci știe deja.

Ca mamă, sunt bucuroasă că îmbăierea bebelușului nu este atribuția mea. Nebună sau nu, sunt de părere că momentul îmbăierii trebuie să revină taților. Este un moment unic și atât bebelușul cât și tatăl au nevoie de câteva minute de intimitate, de apropiere, de răsfăț și protecție, în timp ce mama stă liniștită și îi admiră.

P. S. În timpul băii, apa este călduță, temperatura din camera nu depășește 22-23 de grade, iar după baie nu apelăm la căciulă, vestă, șosete, pătură sau mai știu eu ce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s