„Să nu ții copilul toată ziua în brațe că așa îl înveți!” sau „Treaba ta, o să stai cu el numai în brațe!” sunt fraze auzite frecvent în primele luni după naștere. Inclusiv soțul îmi mai „scotea ochii” că învăț copilul în brațe. Nu mai zic de mama care îmi spunea să îl las singur în pătuț și să îmi fac treburile prin casă, până când a rămas ea cu el și a constat că acest lucru era imposibil.
Am auzit că un copil se învață rapid să stea în brațe de nenumărate ori. Este posibil să fi fost și eu de această părere înainte să am copil. Apoi, am realizat că un copil stă în brațe doar în primii 2-3 ani, după care abia așteaptă să plece din brațele părinților. Și dacă i-am purtat de grijă 9 luni, să îl las să leșine de plâns și să nu mă ating de el?
În zilele noastre se fac mulți bani din comercializarea sistemelor de purtat bebelușii în brațe, așa că este un trend purtatul bebelușului în brațe și nu un aspect nociv. Mi-am zis, încă de dinainte de naștere, că bebe va sta în brațe cât va vrea și când va vrea și încă sunt de aceeași părere. Nu doar că l-am ținut pe iubirici în brațe, ba l-am și ținut pe piept săptămâni bune pentru a dormi bine în primele 3 luni de viață.
Nu aș putea afirma că am un copil „răsfățat” cât timp el habar nu are ce înseamnă acest lucru. Am un copil dezvoltat frumos din punct de vedere emoțional, un copil care stă în brațele oricui. Și, zic eu, nu stă toată ziua în brațe, ci, dimpotrivă, nu prea mai vrea în brațe, excepție făcând anumite zile când nu s-ar dezlipi de brațele și picioarele mele.
Am luat până și un sistem de purtat, începând cu vârsta de 6 luni, dar nu îl folosim prea des. Utilitatea sa este valorificată în serile în care plecăm departe de casă. Și, deși am frecvent dureri de spate, tot îmi iau copilul din minut în minut în brațe dacă aceasta este dorința lui.
Mamă neBUNĂ 