Copilul meu nu crește cu un program bine stabilit. Fiecare zi e diferită. Programul lui este impus de activitățile în care sunt implicată.
De multe ori realizăm, eu și soțul meu, că ar fi imposibil să avem un copil liniștit când noi suntem mai mereu neliniștiți. Programul nostru este haotic. Suntem contra cronometru, avem multe de realizat. Singura certitudine este programul de lucru al soțului. Și, când intervine ceva, nici acesta nu este bătut în cuie.
Sunt zile în care copilul doarme 3 ore, dar și zile în care își face somnul în mașină, 15-45 de minute. Nicio masă nu se ia la oră fixă. Mai nou, cel mic cere mâncare atunci când îi este foame, refuză anumite alimente care până acum îi plăceau, solicită gustările pe care le vrea, indicându-le cu degetul. Nici măcar ora de somn nu este una exactă. De cele mai multe ori, adoarme în jurul orelor 22.00, dar poate adormi și la ora 24.00. Timpul dormit noaptea este și el inexact.
Avem cu toții un ritm haotic, dar relativ echilibrat. În ciuda agitației cotidiene, copilul bea doar apă și lapte și este hrănit cât se poate de sănătos. Este antrenat în tot felul de activități, face tot ce îi trece prin cap, mai mănâncă și de pe jos, nu se spală pe mâini înaintea fiecărei mese, nu scrie, nu desenează.
Este un copil libertin, dar nu este un copil scăpat de sub control. Are voie să testeze ceea ce își dorește, dar sub atentă supraveghere și cu măsură. Merge desculț, când are chef, pe oriunde. Mănâncă fructe și legume nespălate uneori. Nu este dus la medic imediat ce are o problemă de sănătate, ci îl monitorizăm atent.
Nu este un copil crescut perfect, dar este un copil fericit, care își exprimă fericirea într-un mod aparte și care ne umple sufletele de fericire. Este un miracol născut din imperfecțiune, cu imperfecțiuni subtile și unice. Este fiul meu, crescut haotic, dar mult mai sănătos decât mulți copii crescuți ca la carte, cu un program strict. Este minunea unei mame nebune care încearcă să îl învețe doar lucruri bune.
Mamă neBUNĂ 