Când copilul are ceva, toată lumea începe cu sfaturi mai mult sau mai puțin corecte. Eu și soțul părem încăpățânați și inconștienți. Nimeni nu știe însă prin ce trecem noi cu adevărat de fiecare dată când minunatul nostru băiețel are vreo problemă de sănătate.
Am spus și repet: ne informăm foarte bine, căutăm soluții eficiente și sănătoase pentru cel mic, iar faptul că nu dăm fuga la medic este o alegere chinuitoare. Nu apelăm la medic din cauza lipsei sale totale de empatie, dar, mai ales, din cauza absenței update-urilor profesionale. Din punctul meu de vedere, recomandarea frecției cu apă și oțet/spirt pentru scăderea temperaturii bebelușului și scrierea unei rețete cu antibiotic la nici 2 minute de la vizita medicală reprezintă greșeli de neiertat ale unui medic. Pentru mine, orice vizită medicală este o dovadă în plus a lipsei de profesionalism în domeniul medical.
Să revin asupra subiectului – copil cu temperatura cuprinsă între 38° și 39° Celsius. Vineri după-amiază am constatat că bebele arde, dar am trecut cu vederea, considerând că temperatura ridicată din cameră este cauza. Seara, bebele a vomat. De atunci a început panica mea și a soțului. Am luat ambele termometre și am ajuns la concluzia că este nevoie de antitermice. Peste noapte, la nici 4 ore de la administrarea antitermicului, bebe ardea. Era dezbracat. I-am udat șosetele și i-am dat alt antitermic. De vineri seară până duminică seară, bebe a stat doar pe antitermice. A mâncat mai puțin decât de obicei și a vomat de doar 2 ori. Am sunat medicul la care este înscris bebe și, surprinzător, a și răspuns la telefon. M-a trimis la spital, fiind plecat din localitate, dar i-am spus că avem o nuntă la care trebuie să fim prezenți. Înainte să plecăm la nuntă, i-am mai administrat minunatului un antitermic (supozitor) de care a scăpat în nici 2 minute. Minunatul a mers și el la nuntă vreo 2 ore, unde a făcut spectacol. Apoi l-am dus la mătușa lui preferată. Am stat la nuntă ca pe ghimpi, mai ales că toți ne spuneau să ducem urgent copilul la spital. Luni dimineață, după a 3-a noapte de nesomn, am decis să ducem copilul la o consultație, cu riscul de a plânge din momentul intrării în cabinet.
Copilul a fost consultat într-un minut, în timp ce plângea cu lacrimi de crocodil. Imediat ni s-a prescris antibiotic, un antitermic și ceva pliculețe pentru protejarea stomacului, diagnosticul fiind de puțin roșu în gât. Am plecat cu minunatul prin oraș, iar soțul a mers la serviciu. N-am cumpărat ce era scris pe rețetă. Copilul și-a revenit instant. Am aruncat rețeta pentru care am și acordat o mică, mare atenție. Ne-am convins iar de superficialitatea și inconștiența medicilor.
Ce a avut copilul nici acum nu știm exact. Tindem să credem că niște molari au fost încăpățânați. Dacă era roșu în gât, sigur nu consuma lăpticul la fel ca înainte.
Așadar, sănătate tuturor!
Mamă neBUNĂ 