Deși multe articole și mulți doctori afirmă că alăptarea este nedureroasă, eu am trecut prin dureri groaznice în primele 10 săptămâni de alăptare. Pentru că pe iubirici nu l-am alăptat din cauză că nu am fost suficient de informată (căci am cedat sângerărilor și durerilor de mameloane), pe iubițică mi-am propus să o alăptez cât mai mult.
Lapte am avut și la primul bebe și la al doilea. Destul… Chiar prea mult. Dar niște dureri…groaznice este puțin spus. Cu toate acestea, am avut determinarea necesară pentru a alapta exclusiv. La iubirici am cedat (dar m-am muls și a fost hrănit doar cu lapte matern timp de 9 luni și jumătate, pe lângă alimentația specifică începând cu luna a șasea). La iubițică, cu lacrimi în ochi și cu dureri greu suportabile, am reușit să fac din alăptare o plăcere.
De când am ajuns cu fetița acasă, a fost alăptată exclusiv, în ciuda tuturor durerilor, a plânsetelor ei și ale mele, a sfaturilor celor din jur de a renunța. Am încercat toate cremele. Am acasă o mică farmacie pentru cele care se confruntă cu dureri de sâni în timpul alăptării (lanolină pură, lanolină preparată prin Germania, comprese, balsamuri, unguente cu antibiotice, unguente pentru cicatrizare etc.).
Zilnic am trăit cu speranța că va veni ziua în care iubițica mea va suge fără să mă doară sânii în timpul alăptării și după alăptare. Și cu rugăciuni spuse plângând… Și, am reușit. După vreo 10 săptămâni de dureri de mameloane, după nenumărate zile cu canale galactofore blocate la sânul stâng, am reușit să alăptez liniștită, fără unguente, fără stres.
Mamă neBUNĂ 