Mămicile mai puțin norocoase știu ce înseamnă problemele de la începutul alăptării. Eu mă număr printre ele, dar sunt norocoasă că m-am mobilizat și am reușit să depășesc toate obstacolele de la începutul alăptării.
Dacă, la iubirici, alăptarea a eșuat (nu total, căci m-am muls destul) din cauza rănilor mameloanelor, la bebelușă mi-am propus să nu cedez. Ce e drept, ea m-a ajutat foarte mult dorindu-și să sugă, fără a face nazuri (ca în cazul fratelui său). Văzând-o cu ce poftă trage lăpticul, mi-am promis că nu voi renunța la alăptat indiferent de dureri.
Am încercat o mulțime de metode, doar, doar voi găsi un remediu care să funcționeze în cazul meu. Inițial, mi-am luat Mamacare de la Topfer. Mai aveam Garmastan. Am încercat cu aceste două creme după fiecare alăptat. Plus picături de lapte matern după fiecare alăptat și sâni lăsați la aer aproape non stop. Sfârcurile mele arătau odios, nu mai zic nimic de dureri. Dureri permanente, dar care se accentuau în primele secunde de alăptat.
Citeam în timpul fiecărei alăptări, iar în primele săptămâni alăptarea avea loc la maxim o oră și jumătate. Deci, am avut timp să răsfoiesc internetul. Am decis să mai cumpăr câteva creme: balsam și comprese Multi-Mam, Cicalfate de la Avene, Bepanthene, unguent Fluocinolon, lanolină pură de la o farmacie unde se prepară diverse creme, cremă cu lanolină nemțească, cremă de gălbenele. Am încercat și băi ale sânilor în apă cu sare și apă cu bicarbonat. Unele sunt și acum aproape intacte, deci nu m-au ajutat prea mult.
Pe lângă ragade și usturimi, aveam și o problemă cu canalele galactofore la sânul stâng. La 2-3 zile mi se înfundau. De la primul bebe știam că, în momentul în care simt o ușoară durere, primul pas este să iau lecitină de 1200 mg (pentru cele care au rețineri privind lecitina, în cazul meu a făcut minuni, a subțiat laptele, la nevoie luând și 2-3 pe zi, în funcție de cât de mult erau blocate canalele), apoi duș cald, masaj și să mă mulg până detensionez sânul. Am luat și câte un Brufen sau un Tador când durerile erau intense.
Un medic pediatru m-a sfătuit acum să nu mai folosesc pompa, ci să alăptez mai des din sânul cu canale înfundate. Așa am și făcut. Când însă simțeam că bebelușa nu a reușit să golească complet sânul cu pricina, mai foloseam puțin pompa electrică sau desfundam canalele sub duș. Durerile ajungeau pe sub sân spre spate, greu de suportat. Am tot căutat informații despre cât de acute pot fi durerile din timpul alăptării, dar, în majoritatea articolelor, alăptarea era descrisă drept un moment magic, deloc dureros. Pot numără pe degetele de la o mână articolele în care alăptarea era descrisă așa cum o descriu eu. Și fix acele articole descoperite cu greu m-au ajutat să nu renunț. Mă consideram defectă.
Căutam mereu justificare pentru durerile din timpul alăptării și de după alăptare. Am făcut lumină în cazul meu și am constatat că nu am mameloanele formate, că sunt chiar ombilicate, plate, că bebelușii mei nu au avut nicio vină, că problema tuturor durerilor nu este poziția de alăptat (și barem am citit despre pozițiile alăptării). Am fost încă o dată nervoasă pe consultata în alăptare la care am apelat imediat după ce l-am născut pe iubirici (o consultantă în alăptare certificată IBCLC în opinia căreia frenul insesizabil al copilului și poziția greșită de alăptat erau problemele, o consultantă pentru care compresele Multi-Mam sunt făcătoare de minuni și alăptarea este doar lapte și miere).
După 2 luni și jumătate de chin, AM REUȘIT. Am scăpat de durerile acelea care mă frustrau în fiecare secundă. Acum alăptez fără probleme, canalele nu se mai înfundă, bebelușa se satură în maxim 5 minute de stat la sân (fără a fi nevoie și de al doilea sân la aceeași masă), laptele curge ca la arteziană.
Mamă neBUNĂ 