Din bătrâni, se știe că, după împlinirea vârstei de 1 an, copilul se tunde la 0, adică devine chel, cum nu a fost nici când s-a născut. Cică așa i se îndesește și înăsprește firul de păr. Și cum al meu nu excelează la capitolul podoapă capilară, toată lumea s-a așteptat și încă se așteaptă să duc copilul la tuns.
Nu, nu voi face asta. Copilul va fi tuns atunci când va fi cazul. Acum nu este cazul. Nu are părul lung încât să fiu nevoită să îi fac un moț în vârful capului.
În plus, și, dacă aș decide să îl duc la tuns, nu ar sta. Ar presupune să îl leg de scaun, dar și atunci ar găsi el o modalitate de a se sustrage rapid de pe scaun. Și de ce să îmi chinui copilul?
Un alt motiv pentru care îi voi păstra podoapa capilară intactă este acela că a început sezonul rece și nu este obișnuit să poarte căciulă. O va purta, cel mai probabil, când voi purta și eu, deși recunosc că sunt mai friguroasă decât el.
Dacă, de exemplu, ar exista o superstiție cum că ar trebui să ne tundem „la 0” la împlinirea vârstei de 18 ani, câți am aplica-o?
Mamă neBUNĂ 