Fiind o mamă neBUNĂ, am optat pentru pomparea laptelui matern și nu pentru renunțarea la alăptat, din motive întemeiate, zic eu. Așa că am avut nevoie de biberoane. Destule biberoane (vreo 5! le consider multe)… Unele pentru extragerea laptelui, altele pentru păstrarea lui în frigider, altele pentru oferirea laptelui.
În prima săptămână, cât am avut ajutoare, biberoanele și tetinele erau sterilizate zilnic. Nu de către mine, evident. Apoi, am făcut efortul de a le steriliza săptămânal, timp de maxim 2 luni. Și s-a dus sterilizarea fiindcă mă enervam maxim când vedeam tot felul de depuneri pe sticlă și pe tetine. Am cumpărat o perie pentru sticle și am optat pentru spălarea lor cu detergent de vase și cu apă fierbinte. După spălare, le așez pe șervețele și cam atât.
Nici vorbă de sterilizatoare, de cutii de depozitare sau mai știu eu ce. De ce? E simplu: nu suport să colecționez prea multe obiecte în casă și nici nu îmi pierd timpul vânzând pe diverse site-uri obiectele cărora le-a trecut utilitatea.
Sunt mame care cumpără până și dozatoare de lapte praf. Foarte bine. Bravo lor că își permit, în primul rând, și că le utilizează economisind timp (altfel nu îmi imaginez de ce ar fi utile)!
Până acum, n-am avut probleme care să derive din igienizarea deficitară a tetinelor și a biberoanelor, pe care încă le folosim (doar 1 sau 2, de când am trecut pe lapte praf). Iar suzeta (pe care i-am oferit-o de la 6 sau 7 luni, nu îmi amintesc exact)…, suzeta nu știu dacă am spălat-o superficial de 5 ori.
Nu faceți ca mine! Dacă totuși nu sunt singura neBUNĂ, atunci să nu aveți mustrări de conșiință!
Mamă neBUNĂ 