Am născut toamna, așa că primele luni de viață ale bebelușului nu au fost cele mai prietenoase din prisma gradelor de afară. Noi ne-am adaptat ușor însă. Din spital, mi s-a spus să nu îl cocoloșesc și să evit temperaturile ridicate din cameră și îmbrăcatul prea gros. Se recomandă între 18 și 22 de grade, doar ca eu sunt friguroasă. Ce să fac? M-am adaptat.
Când am sosit cu bebe acasă, în cameră erau cam 20 de grade. Toată lumea din jur era super-mega agitată că îngheață copilul și noi suntem inconștienți. Cine să priceapă că pe vremea noastră există anumite recomandări privind ambientul? La cele 20 de grade, bebe stătea fără căciulă, îmbracat cu body și pantaloni. Am făcut totuși cald în cameră după câteva zile, din cauza mea, că înghețam. Peste 24, rar 25 de grade, nu am avut în casă.
Mulți spun că am fost norocoși, că nu am avut copil sensibil. Norocoși că avem un copil sănătos, am fost, dar nici noi nu am fost părinți exagerați și panicați. Bebe nu a purtat nicicând căciulă în casă. Nici după baie, nici la 18 grade. Nu poartă căciulă nici afară, acum când sunt 5 grade dimineața. Îi punem gluga de la o geaca subțire.
Pe timpul iernii, când avea 3 luni, l-am scos afară cu body și pantaloni plus un rând de haine de exterior și o căciulă medie ca grosime. Asta în timp ce ceilalți copii erau ultra înfofoliți.
Botezul l-am făcut iarna, o altă dovadă de nebunie. La 4 luni ale copilului, neîmplinite, în ianuarie, bebe a stat în fața bisericii jumătate de oră, cu urechile goale (nu ne-am dat seama că nu îi stă căciula de la costum). În biserica, frig de înghețau pietrele. Afara, viscol. Și noi? Am trecut cu brio peste toate.
Toată iarna am auzit doar că suntem inconștienți și îmbolnăvim copilul. Acum, ne pregătim psihic pentru alte sfaturi și mustrări privind creșterea copilului la temperaturi scăzute.
P. S. Cum suntem plecați de acasă, cum copilul nostru este îmbrăcat ca la Polul Nord. Noroc că nu rămâne des în grija lor.
Mamă neBUNĂ 