Mamele nu sunt surse inepuizabile de energie, ci, din contră. Din momentul nașterii, mamele sunt epuizate chiar dacă teoretic ele nu au prea multe de făcut. Prin natura lor, mamele își dezvoltă instinctul matern și devin adevărate feline, la nevoie. Mamele, acele ființe care, în afară de faptul că stau cu copilul/copiii nu fac nimic altceva, ar trebui să fie cele mai dichisite persoane. Dacă cumva vezi o mamă nearanjată, trage-o de mânecă și ceart-o! Cum este posibil să fie neîngrijită când nu lucrează? Personal am pățit-o la un magazin, când casiera a ținut să îmi spună că se gândea cum am reușit să am fire de păr aurii, dar, că, de fapt, își dă seama că sunt nevopsită. Ups! Am dezamăgit-o.
Ce timp de aranjat, de unde? Bebelușii nu cresc singuri, ca pe vremuri. Nu îi pui în pat înconjurați de perne sau în pătuț și pleci din cameră să te aranjezi, să-ți bei cafeaua/ceaiul. Bebelușii au senzori de singurătate. Cum ai plecat, cum încep să plângă sau se trezesc instant. Și, dacă vrei să dormi când dorm și ei, află că nu ai nicio șansă. Fie se găsesc alte activități de făcut, fie te năpădesc o mulțime de gânduri, fie te gândești că se trezește bebelușul și nu îl auzi. Sau, dacă ai nenorocul (deși eu l-am considerat totuși un avantaj) să folosești pompa pentru a colecta laptele matern, abia aștepți să adoarmă copilul să poți începe sesiunea de alăptat (sesiune care durează undeva la minim jumătate de oră și se repetă doar de 6-8 ori pe zi). Teoretic, dacă o mamă se mulge (nu, nu e vacă, e doar mamă, pentru aceia/acelea cărora li se pare că sună tare rău când spui că te mulgi pentru bebelușul tău) de minim 6 ori pe zi a câte 30 de minute, 3 ore din cele 24 au zburat. La acestea, mai adaugi timpul necesar spălării/sterilizării biberoanelor și componentelor pompei, gătitul, spălatul vaselor, curățenia, aruncatul hainelor în mașina de spălat, întinderea, adunarea, împachetarea și călcatul lor, plimbatul bebelușului etc. Clar, nimic din toate aceste activități nu este atât de solicitantă încât o mămică să nu aibă timp de propria persoană. Dar, în multe cazuri, mămica se ocupă singură de toate. Nu are o mamă/soacră/bonă/menajeră care să stea în permanență cu ea. În cel mai fericit caz, are pe cineva apropiat care, din când în când, o mai ajută, și, eventual, un soț care, atunci când ajunge de la serivicu, sta o oră cu copilul, în timp ce așteaptă să îi fie pusă masă (în fiecare zi altă mâncare, că doar stai acasă).
Și, dacă te trezești, la bebeluș, din 3 în 3 ore (sau, dacă bebelușul are un somn bun, te trezești, după ceas, să începi sesiunea de muls), nu mai poți adormi apoi la comandă. Nu e niciun buton pe care să apeși să se închidă obloanele (ochii) și să fii fericită că Moș Ene și-a făcut rapid datoria. Dușul este un lux, pe cuvânt de mamă. Intri sub duș și auzi instant plânsete (de cele mai multe ori, închipuite), așa că, imediat, finalizezi și dușul. Și, dacă în primele 6 luni, mai este cum mai este, epuizarea și depresia se nuanțează în momentul începerii diversificării. Ce să mănânce copilul? Oare e de ajuns? Oare va mânca? Ce să-i mai gătesc azi, pentru o diversificare corectă? Vase în plus la spălat, frustrări la fiecare pas. Și, pentru că vrei să îi oferi copilului tot ce e mai bun, te uiți pe tot felul de grupuri destinate diversificării. Astfel realizezi că ești praf ca mamă, căci nicicum nu îți poți explica de unde au mamele celelalte atâta timp să gătească nu știu câte feluri de mâncare pe zi, pentru bebelușul lor. Și…cedezi psihic de foarte multe ori.
E minunat să fii mamă, e minunat să vezi toată evoluția copilului tău, e și mai minunat să îl vezi fericit, chiar dacă te confrunți adesea cu depresia și epuizarea. Îți mai pierzi răbdarea, mai țipi o dată pe lună sau mai des, îți vine să evadezi, dar, zâmbetul iubiriciului tău șterge orice urmă de depresie și de epuizare. Nu definitiv, dar îți dă putere pentru toate.
Mamă neBUNĂ 