Înainte de a naște, am comandat 10-20 de scutece din finet. Nu le mai știu exact numărul, dar știu că am întors internetul cu susul în jos căutând scutece calitative pentru bebele mult iubit și așteptat. Pe vremea aceea eram de părere că bebe este chinuit în pantaloni și body și că, pentru început, ar fi bine să îl înfășăm. În plus, citisem că bebelușii înfășați sunt mai liniștiți și mai fericiți.
Am comandat scutecele, le-am spălat, le-am călcat, le-am împachetat și le-am pus în sertar. Am născut. La spital bebe a stat înfășat nici 48 de ore, după care mi-au cerut body. Am ajuns acasă, am vrut să îl înfășăm și surpriză…mogâldeață nu a fost deloc fericit. Deși un ghemotoc, găsea o modalitate de a da din mâini și din picioare până când renunțam la ideea înfășatului. În primele zile, am avut și ajutoare, ajutoare care erau pornite să ne demonstreze că bebe stă în scutec, doar că nu știm noi să îl înfășăm. Nu mai zic că bunicii și alții de vârsta lor ne înnebuneau că va avea picioarele strâmbe dacă nu îl înfășăm măcar 2 ore după baie.
Știu exemple de oameni înfășați și crăcănați, așa că sigur nu are treabă înfășatul cu crăcănatul. Oricum, noi am încercat. Au încercat și alții experimentați și s-au convins că nu noi suntem nepricepuți, ci bebe nu se simțea confortabil înfășat. Și nici când avea colici nu se liniștea dacă îl înveleam în scutec, așa că, pentru noi, tot ce se aude legat de avantajele și dezavantajele înfășatului rămâne la stadiul de mit.
Scutecele au rămas niște cârpe inutile sau niște cârpe parțial utile, unele dintre ele fiind utilizate în diverse scopuri, iar altele fiind puse la păstrare, fără a ști de ce.
Mamă neBUNĂ 