Mă simt vinovată uneori… Destul de vinovată. De ce? Pentru că văd în diverse grupuri de pe rețelele de socializare cum mămicile și tăticii realizează tot felul de activități cu bebelușii lor, iar eu nu. Văd bebeluși care pictează încă de dinainte de a avea un an sau care sortează obiecte pe culori, care țin bine creionul în mână etc. Și al meu? Al meu nimic. Sunt vinovată, zic.
Și, ca să nu mă mai simt atât de vinovată, am zis să îmi pun bebelușul (mare deja!) să realizeze un tablou. Mai exact, sa preseze niște tempera cu palmele. Rezultatul, un tablou cu semnătura mea. Bebe era pus pe fapte mari… să rupă folia pusă peste tempera. Apoi, s-a pus cu picioarele peste hârtia înfoliată și pictura lui în nuanțe de verde și albastru s-a observat pe gresie, covor și talpă. Prin urmare, copilul meu este diferit și eu sunt defectă din moment ce nu insist să îi canalizez energia spre activități pașnice.
Am continuat pictura artistică (rezultatul este chiar imaginea expusă), l-am spălat pe mânuțe și pe tălpi și mi-am spus că vom reveni la idee peste câteva luni, când va fi pregătit. Încă mă întreb dacă eu sunt responsabilă pentru lipsa activităților sau copiii altora sunt niște genii, care la doar câteva luni reușesc să își păstreze atenția câteva minute bune și să fie pictori.
Nu am timp să mă învinovățesc prea tare, așa că îmi revin și continui să îi vorbesc copilului meu, să îi explic tot ce facem, fără să ne implicăm până în gât în activități Montessori sau de altă natură. Este timp pentru toate. Sigur va fi atras de pictură, chiar dacă nu va fi un Picasso.
Mamă neBUNĂ 