Cine spune că este o mamă perfectă, ar trebui să se mai autoevalueze o dată. Nu există mamă perfectă oricât am insista să căutăm una. Există doar mame care se străduiesc să ofere cât mai multe beneficii copiilor lor, dar sunt și mame care se situează de cealaltă parte a baricadei, mame cărora nu le pasă prea mult ce se întâmplă cu copiii lor. Sunt mame cu toatele. În unele se trezește instinctul matern pozitiv, în altele instinctul matern e negativ sau trece printr-o aură nefavorabilă. Fiecare este responsabilă de alegerile pe care le face pentru creșterea armonioasă a copilului său.
Mă bucură să observ că sunt multe mămici care se informează continuu pentru satisfacerea tuturor nevoilor pe care le are copilul. Ar fi frumos să fie majoritatea mamelor informate, dornice de cunoaștere. Din păcate, deși au acces la informație, sunt și mame cărora nu le pasă prea mult de nevoile micuților, care își cresc copilul așa cum o făceau bunicile noastre pe vremea când nu existau atâtea studii, iar accesul la informații era mai mult decât deficitar. Pe cele din ultima categorie le compătimesc. Aș avea vorbe mai dure, doar că prefer să nu fiu „omorâtă” cu vorbe și mai știu eu ce dovezi de incultură.
Sunt o mamă care se informează, dar care nu exagerează. Nu sunt absurdă, nu intru în polemici, nu jignesc pe cele care nu procedează ca mine. Ofer doar sfaturi argumentate pentru cine ține cont de ele. Și sunt o mamă care, pe grupurile specifice din care fac parte, sunt inactivă. Am vrut de multe ori să intervin, să postez, însă am ajuns la concluzia că este mai bine să nu o fac. Dacă pot ajuta, o fac printr-un mesaj privat. Prefer să fiu invizibilă pentru că am observat cum răutatea predomină. Mămicile solicită un sfat și se trezesc cu zeci de comentarii răutăcioase. Nu înțeleg de ce oamenii nu se rezumă la a răspunde fix la subiect, așa cum nu înțeleg mamele care își compară copiii. Gen: câte kg are copilul vostru că al meu, la vârsta x, are n kg. Dar chiar nu îmi pasă ce face fiecare cu copilul său. Dacă părinții vor să își învețe copiii să scrie de la 1.5 ani, e alegerea lor. Să fie ai lor genii și al meu să fie sănătos, nu de alta, dar sunt 100% sigură că va învăța și el să scrie când se va plictisi de jucării și de jocurile copilăriei.
Și încă un aspect important. Nu agreez mămicile care își lasă copiii singuri doar pentru a face nu știu câte feluri de mâncare pe care să le posteze pe grupuri pentru a arăta cât sunt de pricepute. Nu există copil care să nu vrea să stea „atârnat” ca maimuțica de mama sa. Sunt convinsă. Bag și mâna în foc. Cum să îmi las copilul să plângă sau să stea la televizor doar pentru ca eu să testez rețete pe stomacul lui. Copilul meu e adeptul mâncărurilor simple. E pretențios la texturi, nu mănâncă nimic din ceea ce nu vrea. O avea el timp să le guste pe toate. Îi gătesc zilnic mâncăruri rapide, cu ingrediente provenite din surse sigure, fără să fac exces de alimente injectate. Mănâncă la vară tot ce vrea din propria grădină. Nu consider că vitaminele din căpșunile existente în extrasezon îi sunt imperios necesare.
Știu, sunt superficială, nebună, neglijentă, am casa plină de jucării, gătesc cu copilul lângă mine, nu îl las la televizor (poate doar 10 minute pe zi), îl iau în brațe de câte ori vrea. El este fericit, noi suntem fericiți, nu jignim pe nimeni. Ne bucurăm din plin de momentele petrecute împreună. De ce nu pot toate mamele să facă același lucru? Nu mâncarea super arătoasă și obiectele de bucătărie scumpe îl determină pe copil să mănânce, la fel cum nici jucăriile și activitățile montessori nu îl fac mai isteț pe cel mic. Istețimea se moștenește și se dezvoltă în timp. Hrăniți-vă copilul cu iubire, cu zâmbete și cu timp petrecut împreună și o să fie un copil perfect. Mă rog, aproape perfect.
Mamă neBUNĂ 