Totul este Smart, însă generațiile tind să devină non-smart din cauza utilizării în exces a noilor tehnologii. Deși fiul meu este mic, mă îngrozește gândul că, într-o zi, nu voi reuși să gestionez anumite situații problemă și că voi ceda presiunilor sale de a-l lăsa în fața unui TV/smartphone.
Încă de acum avem probleme cu televizorul și telefonul din cauza mea și a altora. L-am lăsat pe pișcot să vadă câteva minute niște clipuri muzicale „specifice” vârstei și atât mi-a fost. De atunci, îmi cere zilnic, de câteva ori, să îi pun clipuri. Uneori cedez, alteori nici nu vreau să iau în calcul această opțiune de petrecere a timpului. Recunosc că mi se rupe sufletul când îl văd plângând sau trist din cauză că nu îi este permis să vadă ceea ce își dorește, însă nu vreau să pic în capcana obișnuinței. În rarele momente în care eu sau soțul cedăm și îl lăsăm câteva minute în fața televizorului, fericirea copilului nostru este extremă. Îi râde fiecare milimetru al chipului său suav, îi vibrează tot corpul de plăcere, dansează cu pasiune și, în același timp, stă cumințel pe canapea de teamă să nu îi stingem televizorul. Dar, oricât de greu ne este să îi răpim aceste clipe de fericire, zilele fără TV sunt tot mai numeroase.
Mereu auzim că va veni ziua în care vom renunța la ideile noastre preconcepute legate de TV sau telefon. Noi ne spunem că vom oferi totul cu măsură. Acum pare greu de realizat, însă ne încurajăm reciproc (eu și soțul meu) și sperăm să avem un băiețel fericit și fără să fie sclavul jocurilor și al clipurilor audio-video. Momentan gestionăm eficient situația. Probabil vom mai face greșeli, dar, cu siguranță, le vom corecta. Nimic nu este imposibil. Avem încredere că vom găsi suficiente activități încât să nu se simtă absența ecranelor cu videoclipuri atractive.
Mamă neBUNĂ 