Mă aflu în criză de timp mai mereu. Cu cât încerc să fiu mai organizată, cu atât constat că planurile mele nu pot fi mereu realizabile. Îmi propun anumite activități, dar, în timp ce mă apuc de vreuna dintre acestea, apar alte 2,3,4 activități conexe. În plus, de fiecare dată când îmi propun să mă relaxez, karma îmi demonstrează că este imposibil.
Celebra sintagmă „Atragi ceea ce gândești” este, adesea, invalidă. Îmi doresc să am mai mult timp pentru mine, visez la acest aspect, fac demersuri serioase în acest sens, dar rezultatul este mai mereu negativ. Pentru o mamă de bebeluș, fie el și de aproape 1, 5 ani, timpul liber reprezintă un vis frumos, greu de pus în practică.
Ca mamă accepți însă multe, inclusiv absența timpului pentru activități de relaxare. Uneori cedezi, simți că zenul a pierit definitiv, mai ales atunci când nu te simți bine și tânjești după liniște. Îți vine să țipi, să fugi, să cerți copilul, poate chiar și să îl arunci, dar uiți repede aceste accese de furie și învingi din nou căci, așa cum se întâmplă mereu în asemenea momente, apare ceva ce îți poate pune capac, ceva ce necesită rezolvare urgentă. Și nu mai ai timp de văicăreli, de plâns, de nervi, că doar trebuie să gestionezi corect neprevăzutul iscat.
Ca mamă, nu ai timp să bolești, nu ai timp să suferi, nu ai timp sa plângi, nu ai timp să îți consumi energia în vreun mod negativ. Cu toate că stai toată ziua acasă, supraveghind un copil ce pare pâinea lui Dumnezeu, hrănindu-l, jucându-te cu el, explicându-i de 100 de ori anumite lucruri etc., pentru mulți, nu ai motive să fii obosită, ce să mai pomenesc de a fi epuizată.
Perfectă sau nu, bună sau nebună, organizată sau dezorganizată, cu un copil mai mult sau mai puțin solicitant, o mamă trebuie să învețe mereu să iasă din impas. O mamă nu are timp să stea 2 ore în pat, liniștită. Nu are timp să zacă. O mamă merge la baie cu copilul după ea. Gătește cu copilul în brațe, renunță la a se hrăni pentru a rezolva o sarcină ce nu poate aștepta. O mamă este nevoită să își ascundă suferința/starea de rău și să aibă aceeași energie cotidiană pentru a se juca. Toate aceste eforturi insesizabile au loc doar pentru că o mamă se hrănește cu satisfacția fericirii copilului său și nimic nu pare imposibil.
Mamă neBUNĂ 