Nu am fost niciodată de acord cu suzeta din diverse motive. Principalul motiv a fost ca bebele meu să nu își găsească alinarea în suzetă și să nu devină dependent de ea, uitând de noi și cufundandu-se într-o lume a lui.
Am fost însă și conștientă că suzeta m-ar fi putut ajuta în multe momente dificile, doar că până în jurul vârstei de 7 luni am refuzat să îi ofer vreo suzetă, cu toate că, în zilele noastre, există în magazine tot felul de suzete. Pe la 7 luni am cedat și i-am oferit suzeta pe timp de noapte și în timpul somnului de după-amiază. Ușor, ușor, suzeta a fost prietena fiului meu și în timpul călătoriilor cu mașina. Am descoperit că era mai liniștit dacă avea suzeta. Indiferent de cât de rar suzeta, simțeam povara vinovăției. Vedeam în jurul meu copii dependenți de suzetă și mă mai despovăram gândindu-mă ca fiul meu nu trage non-stop din suzetă.
Când bebele meu a împlinit 1 an și 5 luni, deja nu mai suportam suzeta. Consideram că devine dependent de ea, deoarece, de fiecare dată când o găsea, o ducea repede în gură. Noaptea, cum se foia puțin în pătuț, cum căuta rapid și disperat suzeta. I-am spus soțului că ar fi cazul să ne înarmăm cu răbdare și să ascundem suzeta, așa că, într-o vineri seară, l-am adormit fără suzetă. Norocul a fost că soțul meu m-a susținut și nici el nu a fost adeptul suzetei, chiar dacă știa că noaptea se va trezi mai des.
Din seara în care ne-am propus să excludem suzeta din viața copilului, aceasta a dispărut complet. Nu am cedat, am fost răbdători și am alocat mai mult timp adormirii, lucru pe care îl facem și în prezent, la aproape 2 luni de la despărțirea de suzetă.
Sunt convinsă că, dacă nu făceam pasul excluderii suzetei chiar atunci, acum ar fi fost mult mai greu. Noaptea doarme bine, a uitat complet de ea. În mașină, sunt momente și momente, dar reușim să le depășim cu succes, fără suzetă și fără telefon sau tabletă. Prin urmare, pentru fiul meu, despărțirea de suzetă a fost ușoară și sunt mândră că nu l-am lăsat să devină dependență.
Mamă neBUNĂ 