Până să devină gazda celei mai minunate ființe din univers, femeia se roagă pentru sănătate și o sarcină ușoară. Se pregătește psihic și fizic, încearcă să caute argumente că este momentul oportun pentru o sarcină, își pune probleme privind viitorul alături de partener și bebeluș etc.
De când rămâne însărcinată, femeia, mămică în devenire, se apropie tot mai mult de Dumnezeu. La fiecare schimbare hormonală și fizică, la fiecare durere mică sau mare ca intensitate, la fiecare stare de rău, femeia își amintește de Dumnezeu și îl roagă să fie bine fătul. Nimeni nu poate înțelege ce este în sufletul unei femei însărcinate pentru că sarcina diferă de la o persoană la alta, la fel ca susținerea celor din jur. Cu cât femeia se simte mai singură și mai neînțeleasă, cu atât apropierea de Dumnezeu este mai mare. Un partener aparent nepăsător cauzează mai mari bătăi de cap femeii însărcinate decât unul atent la nevoile partenerei sale. E dificil pentru bărbați să înțeleagă ce simte o femeie însărcinată. Este chiar imposibil. Tot ce pot face este să încerce să fie cât mai empatici.
La începutul sarcinii, femeia este atentă la fiecare mișcare pentru a diminua riscul pierderii sarcinii. La fiecare test și ecografie, emoțiile sunt mai mult decât puternice și rugăciunile îndreptate spre Dumnezeu sunt din ce în ce mai numeroase. Așteptarea rezultatelor și întâlnirea cu bebelușul (din timpul ecografiei) sunt mai emoționante decât orice examen susținut până în momentul respectiv.
Cu cât se apropie mai mult termenul nașterii, emoțiile și stresul cresc. Femeia este nerăbdătoare ca nașterea să fie ușoară și bebelușul sănătos și arătos. Nemaireușind să facă prea multe activități, mămica în devenire se gândește la tot felul de aspecte ce țin de naștere și de bebeluș. Spune atât de des „Doamne, ajută!” încât până și Dumnezeu are nevoie de o pauză.
Când intră în sala de naștere, femeia îl imploră pe Doamne-Doamne să facă o minune și să aibă un bebe perfect. Din acel moment și până în ultima secundă a existenței sale, femeia devine mamă și toate rugăciunile încep prin a-l ruga pe Dumnezeu să aibă grijă de Minunea sa. Pe zi ce trece, credința sporește. La fel și grijile unei mame.
Desigur, nu toate mamele experimentează aceste trăiri, dar, cu siguranță, mamele care își doresc cu adevărat un copil văd în credință cel mai bun aliat.
Mamă neBUNĂ 