De fiecare dată când primește bani, băiețelul meu știe ce are de făcut cu aceștia. Imediat îmi spune: „mami, tatoane, camete, mute, mute!”. Nici nu vă puteți imagina fericirea din ochii lui, mai ales atunci când îi spun: „da, mami, luăm multe, multe tractoare și camionete.” Îi râde efectiv sufletul. Îi vibrează fiecare părticică a corpului.
Dacă ar fi după el, și-ar cumpăra zilnic câteva tractoare și camionete (aici intră și buldozerele, excavatoarele și alte asemenea utilaje). Știe toate magazinele unde ar putea găsi ceea ce își dorește, iar, dacă este într-un oraș necunoscut, imediat găsește magazinele de maxim interes. Cert este că nicio jucărie nu are efectul pe care îl au utilajele asupra lui. Probabil și pentru că a crescut printre utilaje, deși, până de curând, îi era frică să se urce în ele. Nici acum nu se urcă mereu și cu oricine.
Deși nu mă încântă să „parchez” zilnic utilajele prin casă, nu am cum să îi stric bucuria de a avea jucăriile pe care și le dorește. Doar că toate le primește cu măsură, iar majoritatea au fost cumpărate de bunici, unchi, mătuși, verișori, care îi cunosc și îi alimentează pasiunea.
Poate va deveni inginer auto precum tatăl său. 😊 Sau poate este doar o etapă a copilăriei, având în vedere că nu are acces la desene animate ca să descopere alte pasiuni. Oricum ar fi, mă pregătesc zilnic pentru noi și noi utilaje care să fie garate în lada cu nisip, afară, sau pe undeva prin casă.
Mamă neBUNĂ 