Vai, copilul meu, la 2 ani, știe să utilizeze telefonul mai bine decât mine!

Când copilul petrece ore în șir cu smart phone-ul sau cu tableta în mână, părintele se consideră fericit, mândru de realizarea majoră a acestuia.

Pentru mine, telefonul este un fel de bau-bau care ajută la creșterea tensiunii în fix 2 secunde. Recunosc, am avut un moment în care, în urmă cu un an, i-am dat iubiriciului telefonul. Eram în mașină, el plângea, nu se liniștea nicicum, așa că mi-am zis să încerc și cu telefonul. I l-am ținut în mână și el a devenit și mai agitat uitându-se și văzând diverse videoclipuri în lista de vizualizare. În nici 5 secunde, era disperat să apese pe alt videoclip. La un moment dat, mi-a luat telefonul din mână și l-a aruncat. Cam acesta a fost momentul în care am decis că telefonul nu este pentru copii, indiferent de cât de disperată aș fi să îl calmez.

Singurul moment când are voie să se uite pe telefonul meu este ziua, înainte de somn, când telefonul este în mâna mea și vizualizăm videoclipuri în care protagonistul este el sau vreun prieten de-al lui. Și nu în fiecare zi.

Ceilalți părinți se mândresc că picii lor folosesc telefonul și nu le poți reduce bucuria. E și normal ca micuții din zilele noastre să „știe” să utilizeze un telefon sau o tabletă. Ne au pe noi ca model. Dacă noi stăm toată ziua cu ochii în telefon, apăsând cu degetul pe display din 2 în 2 secunde, ei nu fac altceva decât să ne imite. Și nu e greu să pui degetul pe ceva ce îți place. Or fi ei copiii super mega inteligenți, dar telefoanele smart le ușurează foarte mult eforturile de a obține ceva. Dacă le dăm un telefon cu butoane, sigur nu mai reușesc să fie la fel de agili.

Sunt puțini copiii care nu ar reuși să utilizeze un smart phone, așa că, dragi părinți, laudele voastre nu sunt vreo reușită de geniu precoce. Dacă ar fi așa, genialitatea ar fi la fiecare pas. Doar că, această genialitate închipuită va conduce, în cele mai multe cazuri, la eșecuri greu de remediat. Copiii voștri vor deveni leneși, inadaptați, cu deficit de atenție, deloc pasionați de lectură, pretențioși. Vor cere din jumătate în jumătate de an un telefon mai performant, vor cere lucruri pe care nu vi le permiteți și nu vor avea limite. Vă vor răsplăti nu cu genialitate, ci cu obrăznicie, dezinteres pentru școală și pentru activități casnice. Și nu veți înțelege unde ați greșit că doar le-ați oferit totul. Da, le-ați oferit lucruri materiale, dar nu le-ați oferit din timpul vostru, din atenția și iubirea voastră.