Avem un copil pe care îl hrănim zilnic cu iubire și fericire. O minune de copil care nu știe să fie supărat, o minune care plânge rareori când se lovește mai rău sau când vrea ceva. El este bucuria noastră și noi suntem bucuria lui.
Ne alintăm de câte ori simțim nevoia. Și el vine fericit și ne îmbrățișează, cu sau fără motiv. Dacă mami și tati se îmbrățișează și se sărută, în secunda următoare zice: „și eu veau, și eu vin”. Sare rapid în brațele unuia dintre noi, ne ia de gât pe amândoi și așteaptă să fie pupat pe obraz, de amândoi, în același timp.
Rareori se întâmplă să meargă la somn doar cu unul dintre noi, iar atunci întreabă de câteva ori unde este mami sau tati. Până când își face apariția și celalalt, în pat, minunatul are grijă să se alinte, să ofere pupici și îmbrățișări, să arate că îi râde sufletul de fericire.
Aseară, când a ajuns soțul în pat, iubiriciul mă ținea de gât. Dintr-o dată, l-am auzit: „tati, îmi pace ne iubim toți!”. A întins mâna, l-a luat de gât și pe tati și a așteptat să fie pupat și îmbrățișat de amândoi. Așa arată fericirea noastră și nimic nu se compară cu aceasta.
Iubiți-vă cu toții! Învățați-vă copiii să iubească și să fie iubiți!
Mamă neBUNĂ 