A doua sarcină, o aventură frumoasă, dar un pic neprietenoasă

Tot timpul mi-am dorit 2 copii, cu toate că, după ce am devenit mamă, am avut tendința de a renunța la această dorință. Cum soțul ar vrea 3, nu 2, mi-am luat inima în dinți și am acceptat să trecem la fapte, să mai concepem un iubirici. Până la 2 ani ai iubiriciului, am așteptat cuminți, gândindu-mă că este bine să mă pot înțelege cu iubiriciul înainte de a lua o decizie atât de importantă precum conceperea unui alt iubirici.

Încă de dinainte de a rămâne însărcinată am testat entuziasmul iubiriciului de a mai avea un frățior sau o surioară și, indiferent cât de mic a fost, mereu a spus că vrea o surioară. Așa că ne-am supus și i-am conceput o surioară. De atunci, în mintea mea, se derulează tot felul de scenarii despre cum mă voi descurca singură, cu un bebeluș și un copil mic, relativ cuminte, dar destul de alintat. Și, dacă mai vine câte cineva și mă mai și compătimește pentru viitorul meu de mămică, moralul meu e la un pas de depresie, de parcă nu ar fi destui hormonii și toate „poverile” celei de-a doua sarcini.

În primele 14 săptămâni, lupta zilnică cu grețurile aproape că mi-a pus capac. Orice activitate în bucătărie îmi agita simțurile și fiecare oală cu mâncare îmi testa rezistența psihică și fizică. La acestea s-a adăugat și irascibilitatea specifică hormonilor sarcinii, plus nevoia de somn, imposibil de pus în practică. Am depășit acele 14 săptămâni cu optimism și eforturi greu de înțeles pentru cei din jur.

Dacă cele 14 săptămâni au fost cum au mai fost, lucrurile au continuat să fie tot mai neprietenoase cu hormonii și răbdarea mea. Iubiriciul, sarcina și activitățile cotidiene mă epuizează frecvent. Nu am cum să aleg între nevoile iubiriciului și „nevoile sarcinii”. Ligamentele îmi fac și ele în ciudă și am dureri pe care nu le-am cunoscut la prima sarcină. Și cum să îl determin pe iubirici să înțeleagă că nu îl pot lua în brațe sau în spate, când el plânge că vrea asta doar de la mine, de la nimeni altcineva (dacă mai este cineva în preajmă)? Cum să mai am grijă și de mine, când în jurul meu sunt atâtea lucruri care așteaptă să fie „aranjate”?

Prin urmare, dragi mămici, a doua sarcină poate fi o aventură preponderent neprietenoasă, dar, oricât de greu ar fi, gândul că încă un iubirici se va cuibări în brațele voastre, într-un timp scurt, vă va oferi întotdeauna imboldul de a merge mai departe. Iubiriciul de lângă voi vă iubește și ceea ce face este la fel de pur ca iubiriciul din interiorul vostru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s