Sunt câteva seri bune de când iubiriciul vrea să adoarmă lângă surioară. Îl duce pe tati la culcare și vine într-un suflet în patul nostru, așezându-se cuminte lângă surioară. Uneori îi pupă tălpile, mânuțele, piciorușele și îi spune că o iubește. O lasă să își pună picioarele și mâinile pe el, o protejează.
Îmi pare așa rău că sunt nevoită să îl duc în camera lui când e adormit! Doar că el nu știe și fie cade din pat în timpul nopții, fie se rostogolește peste surioara lui iubită.
În unele nopți îl aud tropăind prin casă, cu Iepurilă (perna lui sub formă de iepuraș) în mână, și îl zăresc îndreptându-se către patul nostru. Se uită atent să vadă unde este surioara și se așază lângă ea, fie și pe o bucățică din saltea.
A doua zi, când îl întreb de ce a venit în patul nostru, îmi spune că i-a fost dor de „fata asta”. Ce poate fi mai dulce de atât!
Dar ce face „fata” când îl vede lângă ea? Se îndreaptă fericită către el, îl apucă de păr, de față… Sunt doar gesturi simple, dar pure. Nimic nu se va compara vreodată cu dragostea lor. Nimic nu va aduce înapoi aceste clipe, mai ales că ei sunt mici și nu rămân cu aceste amintiri. Noroc cu fotografiile care reușesc să surprindă timid câteva dintre simțirile lor profunde și inocente.
Dacă aveți un singur copil și sănătatea vă permite, nu ezitați să mai aduceți pe lume un copil! Dragostea frățească este dragostea care va dăinui mereu. Nu este ușor să crești minim 2 copii, dar fiecare efort părintesc merită.
Mamă neBUNĂ 