Am așteptat și nu am așteptat cu nerăbdare diversificarea iubitei mele fetițe, dar, a sosit momentul și… surpriză, m-am simțit novice. Spre deosebire de iubirici, iubițica nici nu a vrut să vadă mâncarea. Am început cu legume la prânz. Am început în zadar. Iubițica și-a tot făcut greață și nicicum nu a dorit să încerce mâncarea. Mi-am zis că, fiind mai slăbuță, poate este nepregătită pentru diversificare. Am făcut pauză 2-3 zile. Același rezultat. Nici urmă de curiozitate pentru legume. Am făcut iar pauză o săptămână. La fel. Am fost efectiv disperată. Cei din jur puneau și mai multă presiune și mă tot trimiteau cu fata la pediatru. Am citit, am recitit, am încercat cu piureuri fine, cu bucățele, nimic.
Am zis să încerc cu fructe, poate, poate i se va deschide apetitul. Același rezultat. Am întrebat pediatrul, mi-a spus să insist, să o forțez. Nu am considerat forțarea o idee bună. Am încercat zilnic câte ceva până am descoperit că vrea să mănânce iaurt. Și a început să mănânce jumătate de iaurt. Victorieeee!!! După ce am descoperit America, adică iaurtul, am zis că sigur va accepta variante de legume și fructe cu iaurt. M-am înșelat. Cum simțea alt gust pe lângă gustul de iaurt, cum își făcea greață, scotea limba și începea să tușească.
Am ascultat de pediatru și de cei din jur, am forțat-o de vreo două ori să mănânce banană și a vomat puternic la câteva minute după cele 2-3 guri de hrană. Mi-am propus să nu mai insist chiar dacă iubițica părea să fie prea slăbuță pentru vârsta ei.
Nici acum, la 10 luni și jumătate, iubițica nu are plăcerea de a mânca fructe. Rareori suge zeama vreunui fruct. A început să mănânce cât de cât, cu mari eforturi din partea mea, 2-3 mese pe zi, constând în cereale fine cu lapte și diverse semințe/scorțișoară, iaurt simplu, miez de pâine, piureuri de legume și ciorbe cu carne date în blender, nesărate, evident. Mănâncă, dar mănâncă puțin și, până să mănânce, mi se face rău din cauza tensiunii continue. Se ridică în picioare pe scăunel, nu deschide gura decât pe sfert etc. Este o reală aventură fiecare porție de hrană. În schimb, deschide larg gurița la fiecare aliment interzis, văzut la frățiorul ei. Un singur lucru este îmbucurător, acela că, spre deosebire de iubirici, care nu prea bea apă, iubițica bea apă.
Momentan, nici iaurtul nu mai are gust bun, așa că trebuie să găsească altceva care să îi încânte papilele gustative până când se va plictisi. Am încercat și cu supliment de vitamina c, sirop, în cazul în care v-ați gândit că ar fi trebuit stimulată și în acest fel. Problema este că ea nu știe să mestece. Am acceptat, într-un final, că așa este iubițica și, când va dori, atunci va mânca mai multe, mai bine. Sper să i se facă poftă la fructele de sezon, văzându-ne cum le mâncăm. Am observat însă că, dacă stă mult afară, mănâncă mai bine, ceea ce este logic.
Așadar, nu disperați, nu insistați. Fiecare copil are propriul ritm, oricât de dificil este pentru o mamă să accepte micile obstacole. Să ne bucurăm că avem copii sănătoși, voioși, activi! Cât timp sunt energici, kilogramele nu sunt un impediment.
Mamă neBUNĂ 