Zgâtia mea, care nu stă o secundă cât timp este trează, a început de vreo 2 săptămâni să mănânce fructe. Este un real succes, o imensă fericire, iar mamele, care au trecut prin greutățile diversificării, mă înțeleg perfect.
Știam că această zi va veni, căci toți mâncăm fructe. Pe iubirici l-am determinat să le „adore”. I-am insuflat iubirea pentru fructe, am mâncat mereu cu poftă fructe, împreună. Am admirat fiecare fruct: „uite, mami/tati, ce mare e afina aceasta! Iamii, și ce gustoasă este! Uite, mai ia una uriașă!” Și am avut și norocul de a avea foarte multe fructe in jurul nostru. Avem o mică livadă plus căpșuni, fragi, mure, zmeură, agrișe, coacăze roșii și negre. Practic, am observat toate stadiile unui fruct și am așteptat mereu perioada coacerii pentru a le savura.
Am insistat ca iubițica să adore și ea fructele, deși până la un an a mâncat doar mango, fix fructul pe care ni l-am dori în livadă, fiindcă tare mult ne place, și, rareori, pară nepreparată termic.
Cum a început iubițica să pape fructe? Simpluuu, dar cu multă răbdare! A început sezonul căpșunilor. Noi am mâncat cu poftă, ca de obicei. Am tot rugat-o, nimic. Până într-o zi când s-au copt căpșunile din grădină, mai apoase, care se topesc în gură. Am continuat mereu să o determinăm să mănânce din fructe. Măcar o bucățică. Și am reușit. După primele 2-3 căpșuni, a început să arate zilnic spre căpșuni și să mănânce. Menționez că ea mănâncă și acum, la un an și 2 săptămâni, tot blendat/cremos, altfel încearcă să scoată afară într-un mod deloc plăcut.
După căpșuni, a dezvoltat o pasiune pentru pepenele roșu. Cum vede pepenele roșu, cum se aprinde repede un beculeț și plânge până primește. Suge zeama și mai ia câte o bucățică. Și așa am zis că ar fi cazul să încerc să îi dau la micul dejun fructe, ce ar fi trebuit să mănânce la 7 luni. Consider că încă nu este cazul să i le combin cu altceva, o las să simtă cât mai multe gusturi. Și zilnic mănâncă o cantitate suficientă, zic eu, de fructe. Ca gustare, își rupe singură 2-3 căpșuni și le mănâncă așa cum se pricepe. Îi place maxim să le rupă singură. Bine, le rupe și pe cele crude, dar știe că acelea nu sunt bune de mâncat.
Așa că, dragi mămici panicate, nu disperați! Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, de acceptare a diversificării. Un copil activ este un copil sănătos.
P.S. Iubițica a început să mănânce relativ bine, însă nu depășește 7750 de grame, greutate pe care o are de pe la 6 luni.
Mamă neBUNĂ 